|
"SWK"
red
Inregistrat: acum 19 ani
Postari: 327
|
|
Virus urban
Arta se reinventeaza pe sine, undeva intre asfalt si pixeli. Viata si-a accelerat ritmul. Iar urbanul ne-a invadat constiinta. Dar ne-a ramas sufletul. Si de acolo vine poezia. Chiar daca e poezia strazii. A asfaltului fierbinte sau rece.
Ei sunt rebelii care lupta impotriva sistemului? "Sunt niste frustrati care copiaza tot ce vad in Vest. N-au nimic original. Eu as numi asta subcultura", spune un contabil de 30 de ani din Bucuresti. Ca el gandesc multi. Dar nici unul dintre ei nu a incercat pana acum sa se apropie cumva de acest fenomen.
RESPECT. "Hip-hop-ul inseamna pace, arta si respect", mi-a spus un tanar MC autohton. Il cheama Andrei Ciocalau, e din Brasov, iar acum e student in primul an la Litere, in Bucuresti. Este unul dintre pustii care de multi ani fac arta pentru arta. Underground! Intr-un sistem ce si-a format propriile reguli. Nescrise, dar respectate de toti cei care vor sa fie acceptati in interiorul lui. Pentru ca altfel isi pierd tot ce au castigat cu multa munca si pasiune: respectul celorlalti!
ARTA PENTRU ARTA. S-a nascut in secolul al XIX-lea. Cand harta lumii s-a schimbat, tragand-o dupa sine pe cea a sufletului uman. Literatura, pictura, sculptura, muzica au inceput sa arate trairile urbane ale creatorilor. Dupa 200 de ani de transformari succesive, cultura urbana nu se mai inchina nici unui zeu. Canonul a murit! Traiasca libertatea de exprimare!
FARA BANI. Arta a inceput fara canoane, reguli, critici sau premii. Fara bani. Toate astea au aparut in timp. Pictura rupestra a fost, cu mii de ani in urma, manifestarea nevoii de exprimare a omului pesterii. La fel muzica, dansul, poezia.
Toate s-au inchinat la un moment dat divinului. Dar a trecut timp, iar zeii au parasit si ei lumea artei. Chipul cioplit nu le-a mai fost dedicat. A ramas doar cioplit. Din nevoia de a crea. Astazi, cand un stat trebuie sa aiba o economie puternica pentru a-si permite viata culturala, cand oamenii trebuie sa fie bogati pentru a-si cumpara arta, unii fac arta pentru arta. Fara bani! Asa cum au facut si suprarealistii la inceputul secolului trecut.
Dincolo de orice bariera care ar putea limita libertatea de exprimare. Arta strazii. Arta underground. Arta pixelilor lansata pe internet. Este creatia nemediata, necanonizata. De la oameni pentru oameni. Fara copyright, fara restrictii si cu o singura lege: aceea a simtului. Bun sau mai putin bun, dar extrem de uman!
LIVE-SESSION FREESTYLE. Cultura si atitudine urbana. "Street culture", Mc-ing, DJ-ing, graffiti si break-dance. live-session freestyle. Oamenii de langa noi au ceva de spus. Uneori suntem prea surzi sa-i putem auzi, prea orbi sa vedem adevarul. Dar ei se exprima. Creeaza si propaga protestele lor in poezia strazii.
Cheloo spune ca in creatie il inspira oamenii, "prostia, rautatea si ignoranta lor". Tot el spune ca si departe de mediul urban ar mai fi, poate, motivat sa creeze. "Probabil ca muzica nu ar mai avea legatura cu realitatea. Sunt genu’ de om care si-ar apara grota cu bata in varf de munte."
ISI CER LIBERTATEA. Protestul reprezentat de hip-hop este unul cat se poate de firesc in lumea contemporana. Se vorbeste despre libertate, iar tinerii oraselor o cauta. Ca pe un bun care li se cuvine, dar intarzie sa le fie acordat. Se vorbeste despre prosperitatea societatii de consum, iar ei nu o regasesc in cartierele marginase, dupa blocurile gri si printre oamenii saraci. Si sunt convinsi ca lupta lor impotriva sistemului este perfect justificata. Este, de fapt, aceeasi lupta lansata de pacifistii hippie in America anilor ’60. Preluata si prelucrata de punkerii anilor ’80. Difera ritmul si modul de manifestare. Se poate protesta cu arma in mana sau cu o floare intinsa inocent gardianului pregatit sa loveasca pentru a restabili ordinea. Se poate protesta si prin poezia strazii. Prin arta nascuta din sufletele care se simt inselate de realitate.
SUFLETE PE GARD. Desene cu intelesuri absconse. Picturi adevarate, in spatii publice. Artisti ascunsi in intuneric. Nu trebuie sa fie gasiti.
Arta lor nu se supune legii. Dar o vedem in lumina diminetii, cand pustii creatori se ascund, iar urmele lor ne comunica ceva. Poate ceva ce am fi vrut sa strigam in plina strada, dar nu ne-am permis. Poate ceva la care nu ne-am fi gandit. Sau nu am vazut, chiar daca era atat de evident. Chiar daca era langa noi: sufletul vecinului nostru. Graffiti! "Eu, cand aud «graffiti», ma gandesc sa ies in strada cu bata de baseball, sa-l gasesc pe cel care mi-a distrus gardul sau casa", spunea zilele trecute Tudor Octavian. Este foarte adevarat ca se intampla sa gasim ziduri, garduri, chiar masini redecorate in culori vii. Dar in adevarata cultura urbana, care este destul de dezvoltata si in tara noastra, nu numai in Bucuresti, exista o lege nescrisa a grafferilor. "Noi respectam proprietatea privata", marturiseste Andrei Ciocalau. "Grafferii adevarati protesteaza fata de sistem. Si vizeaza cladirile publice. Un prieten din Brasov, unul dintre cei mai buni grafferi, a tinut foarte mult sa isi lase amprenta pe zidul primariei. I s-a sters de sase ori, dar a insistat. Acelasi lucru aparea de fiecare data acolo. Asa voia el. Ultima oara a fost prins si amendat."
CULTURA POPULARA. Ne-am obisnuit sa ne gandim la costumele pseudotraditionale de la tv atunci cand spunem "cultura populara". Nimic mai fals! Cultura populara este libera. E adevarat ca a avut intotdeauna modele si sabloane repetitive. Dar nu a fost vorba niciodata despre reguli impuse. Ci doar despre creatie a unor necunoscuti. Versurile, cantecele si decoratiunile populare seamana intre ele si au o linie comuna unei zone doar pentru ca artistii populari s-au influentat reciproc. Pentru ca s-au inspirat din aceeasi realitate inconjuratoare. Ceea ce se intampla astazi cu hip-hoperii, grafferii si dansatorii strazii este doar continuarea culturii populare de mii de ani. Creatorii de azi se inspira din realitatea lor: mediul urban! "Desi orasul este o prezenta incontestabila a socialului romanesc, antropologia noastra culturala nu a dezvoltat o zona a cercetarii urbanului echivalenta cu cea a cercetarii societatii traditionale", spune antropologul cultural Nicolae Panea, primul care a avut curajul sa abordeze stiintific aceasta tema. "Industrializarea exagerata a Romaniei a dislocat o populatie rurala importanta din mediul sau specific si a asezat-o intr-un spatiu urban in care ea s-a integrat cu greu sau de multe ori nu a reusit aceasta, dezvoltand o puternica subcultura a marginalitatii in timpul comunismului. Aceasta subcultura statea sub semnul retoricii «camarii pline»".
Astazi ea sta sub semnul gastii de cartier a graffitiurilor, a acelei generatii care incearca sa-si legitimizeze existenta intr-un cartier fara traditii. Kitschul este deja semnul de recunoastere a artei contemporane. Dupa ce toate legile traditionale au fost desfiintate de urbanismul care ne-a invadat constiinta.
Dupa ce, in ultimii ani, viata omului contemporan s-a desfasurat undeva intre asfalt si pixeli, ne-a mai ramas doar sa facem deosebirea intre productia de serie si adevarata creatie, exprimarea libera a sufletului. "Intr-un roman al scriitorului britanic Jeffrey Archer, «Impresie falsa», autorul descrie un drum cu taxiul din centrul Bucurestiului pana in Berceni ca pe o calatorie dintr-un spatiu perfect comparabil cu Occidentul european catre un loc al dezolarii si saraciei", spune antropologul Ioana Fruntelata. "E o perspectiva de outsider de care putem sa tinem seama cand vorbim despre diversitatea orasului. Unde intalnim tot felul de forme de exprimare ce tin de o cultura de tip informal. Aceasta poate fi numita folclor al orasului. Exista si in orasele romanesti baietii de cartier, motociclistii, hip-hoperii, grafferii, homeless (aurolaci sau alte categorii), artistii de strada si asa mai departe."
DUPA BLOGURI. Ultima forma de manifestare a protestului fata de sistem este invazia spatiului virtual. In acest mediu pixelat isi cauta din ce in ce mai multi tineri libertatea de exprimare. Cine se ascunde in spatele unui nick? Sau in spatele unei pagini web? Comunicarea s-a mutat pe internet. Comunitatile virtuale sunt active. Cu binefacatorii, genialii sau infractorii lor. Oameni din toata lumea se pot intalni acolo. Pot lega prietenii care continua in viata reala. Sau pot fi contactati de maniaci care ii vor urmari pana in panzele albe. Pot gasi informatii pe unele site-uri acreditate ca ziarele sau bibliotecile online. Sau pot fi indusi in eroare de informatii false, prezentate, in mod deliberat sau nu, ca adevaruri.
Unii simt nevoia sa se arate publicului virtual asa cum nu-i cunoaste nimeni. Isi popularizeaza biografia reala sau isi construiesc una numai pentru lumea virtuala. Iar acest mediu este o prelungire a culturii urbane, in lumea contemporana.
INTRE ARTA SI FALS. Tot aici, in mediul virtual, artistii se pot exprima liber, fara costuri pentru creatia lor. Unii au admiratori. Chiar public numeros. Se schimba impresii, se comenteaza creatii dincolo de critica de arta acreditata. Se cauta inspiratia. Si, in final, se traieste. Intr-o alta viata. Una in care oamenii nu mai au defecte. Iar daca le au, pot sterge totul cu un singur click! Mediul virtual este o alta realitate. Una care se rupe total de realitatea pe care o cunoastem. Dar multi inca nu au inteles asta. Inca pot face confuzii intre informatia pentru care cineva, din viata reala, isi asuma responsabilitatea si pseudoinformatia lansata fara nici un fel de responsabilitate in mediul virtual! Spatiul si timpul au capatat deja o noua interpretare. In urbanul de pixeli si asfalt care ne-a marcat deja constiinta.
Urbanul si underground-ul inspira artistii "de la suprafata"
Gabi Roman/JURNALUL NATIONAL
DEDICATIE. "Toti din underground vor sa ajunga nr. 1"
Unii folosesc urbanul ca resursa vitala a artei lor. Altii pleaca de la faza underground spre luminile reflectoarelor si comercial. Am intalnit doi artisti plastici care, dupa ce au terminat facultatea si masteratul, considera ca subiectele cele mai interesante se afla in strada. Ei sunt grupul "focAR" – Alina Tudor si Razvan Neagoe. Ne provoacasa ne privim in oglinda plastica absconsa, reflectand la identitatea comuna: identitatea urbana! Ultima lor expozitie este intitulata Urban Traces. Un "work in progress", lansat la Galeria "Grigore Mora" din Bucuresti, care continua la Iasi, Cluj si Timisoara. O expozitie underground prezentata la mansarda... Poate ar fi trebuit sa o faca la subsol... Si totusi, dincolo de aceasta expozitie, ramane recunoasterea pentru manifestarile urbane contemporane. Manifestari cu o importanta deosebita in antropologia culturala.
In lumea hip-hop-ului – daca se poate considera ca exista o lume paralela, decupata din cotidianul gri care le este sursa de inspiratie – se pune problema diferentei intre underground si partea mediatizata a fenomenului, care ajunge la publicul larg si starneste controverse. Cei care nu au devenit cunoscuti spun, in general, ca latura pe care o reprezinta este cea mai importanta, deoarece pastreaza autenticul si esenta fenomenului.
Dar Cheloo (foto), care este unul dintre cei mai controversati artisti de pe piata romaneasca, are alta parere: "Dupa atatia ani am dezlegat misterul: toti din underground vor sa ajunga nr. 1. Am observat ca multi se satura sa mai fie independenti si o *** in *** pe la casele de discuri, schimba tot ce au facut pana atunci, se comercializeaza si dispar. Distractiv, nu? Under-ground-ul ar trebui sa ramana un concept in secolul al XXI-lea. Ar trebui sa reprezinte muzica buna, simpla si sincera. Si sa aiba parte de promovare. Sa nu uitam ca de zece ani in Romania se promoveaza agresiv muzica de c****". 
_______________________________________
Viata-i tarfa ori ti-o futi tu, ori ti-o fut altii.
|
|
MTN IS THE KING !!
![graffiti bbcode: [img] tag: smilies: activat](/img/pics/raversshop.3xforum.ro/ok_2351.jpg)
![graffiti bbcode: [img] tag: smilies: activat](/img/pics/raversshop.3xforum.ro/ok_2358.jpg)
![graffiti bbcode: [img] tag: smilies: activat](/img/pics/raversshop.3xforum.ro/ok_2361.jpg)
